La Berna, căutând rădăcini în cer :

Despre dulceața duhovnicească a postului şi „pelerinajul” românilor prin lume

Prof. Dr. Georgiana Huian (Berna)

Spre final de iarnă, centrul parohial din Berna i-a primit cu drag pe toți cei dornici să se bucure împreună de adâncirea sensurilor vieţii creştine și de o reflecţie cu privire la „locul” sau „drumul” românilor în lume.

Cu binecuvântarea Inaltpreasfinţitului Mitropolit Iosif a avut loc la Berna, pe 9 și 10 februarie 2019, un simpozion pe teme de credinţă, duhovnicie şi cultură. Evenimentul a fost organizat şi găzduit de Centrul Parohial Social-Cultural „Sfântul Nicolae” din Berna și Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Berna, Solothurn și împrejurimi. Împreună cu căutătorii de frumos şi însetaţii de Dumnezeire care locuiesc, o vreme, prin Elveţia, s-au bucurat de acest eveniment aproape şaizeci de tineri sosiţi din Germania în cadrul unei călătorii organizate de Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Romani din Germania (ATORG), călăuziţi de Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Preşedintele Asociaţiei, și însoţiţi de vicepreşedintele acesteia, Părintele Diacon Teodor Tăbuş.

Sâmbătă după-amiază, în biserica-cetăţuie de la Berna, a ţinut mai întâi un cuvânt despre „Hrănirea şi postirea în ortodoxie” Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului. Pornind de la pasaje biblice şi citate patristice și amintind adeseori de vorbele și duhul Părintelui Teofil Pârâian, Preasfinţitul Sofian ne-a tâlcuit chibzuinţa ortodoxă care împletește veselirea în faţa lui Dumnezeu prin binecuvântatele roade ale pământului şi aspiraţia către înduhovnicirea celor trupești prin postire. În Vechiul Testament, a subliniat Preasfințitul, postul s-a arătat legat de odihnă, dar și de slujirea și de implorarea lui Dumnezeu (Levitic 16, 29; Estera 4, 16; Ps. 34, 12; Ps. 108, 23), fiind criticat atunci când este împlinit în mod ritualist, fără o adevărată smerire a sufletului (Isaia 58, 3-7). Postul trebuie așadar să ne unească și mai mult cu iubirea aproapelui, nefiind el însuși despărțit de bucurie (Zaharia 8, 19). În Noul Testament, Predica de pe munte (Matei 6, 17-18) înfățișează postul ca o lucrare interioară și o „raportare intimă la Dumnezeu”, iar pilda acestuia se arată în postirea cea de 40 de zile a Mântuitorului în Pustia Carantaniei, vreme în care este și ispitit (Matei 4, 1-11; Luca 4, 1-13; Marcu 1, 12-13). Într-o predică despre post către credincioșii din Cezareea Cappadociei, Sfântul Vasile cel Mare îl numește „loc de exercițiu pentru atleții credinței”, iar Sfântul Ioan Cassian, vorbind despre înfrânarea pântecelui în Despre cele opt gânduri ale răutății, subliniază legătura lăcomiei cu celelalte patimi, dar și faptul că înfrângerea lăcomiei se face printr-o bună măsură în postire. La reținerea de la bucate trebuie să se adauge și celelalte virtuți, care îndreaptă sufletul spre curăție și aduc „dorul după Împărăția cerurilor”. Preasfințitul Sofian a vorbit despre practicarea postului cu naturalețe, nu numai fiindcă aduce sănătate sufletului și trupului, ci și fiindcă dă mărturie despre ”omul Împărăției lui Dumnezeu”.

Un viu dialog cu tinerii s-a înfiripat după aceea, atingând teme precum pregătirea pentru Sfânta Împărtăşanie, „postul gândurilor”, curățirea simțurilor în contextul avalanșei audio-vizualului sau dificultățile și binecuvântările postirii după rânduiala ortodoxă în lumea occidentală. Spre seară, la lumina lumânărilor şi a candelelor, Biserica s-a cufundat în rugăciunile Vecerniei. Discuţiile au continuat apoi, cu multă vioiciune, în sala de agapă a Centrului Parohial, unde românii din Elveţia şi tinerii din Germania şi-au împărtășit experienţele de viaţă şi căutările duhovniceşti.

La evenimentul din Berna fusese invitat şi Domnul Prof. Dr. Pavel Chirilă, pentru a ține o conferință despre „Sănătate și viață” în cursul zilei de sâmbătă 9 februarie. Din cauza unor probleme de sănătate, domnul doctor nu a putut sosi la Berna, însă persoana domniei sale ne-a fost prezentă în gând, în rugăciune, ca şi în reflecţiile despre hrănire şi postire.

Duminică dimineața au venit la Dumnezeiasca Liturghie şi mai mulți oameni decât în ajun: peste 250 de persoane unite în aceeași bucurie euharistică. Slujită de Preasfințitul Sofian împreună cu Părintele Gheorghe Laurențiu Precup şi cu părinţii diaconi Teodor Tăbuș și Nicolae Popescu, Sfânta Liturghie arhierească ne-a înrădăcinat („iarăşi şi iarăşi”) în cer şi ne-a unit cu Hristos. Trupul bisericii pulsa cu o singură inimă. Zidurile, însemnate cu semnul Sfintei Cruci, s-au arcuit în rugăciune şi cântare, sufletele s-au transfigurat şi înflăcărat prin pogorârea Sfântului Duh, oamenii s-au înnoit în dragoste împărtășindu-se cu Sfintele Taine. Sub lumina Învierii lui Hristos care ne îmbrăţişa din altar, ne-am bucurat cu toții de Praznicul Sfântului Haralambie, dar şi de binecuvântarea Sfintelor Moaște ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Sfântului Nicolae, Sfântului Nectarie, Sfântului Andrei Şaguna, Sfintei Anastasia Romana, Sfântului Bonifaciu şi Sfântului Pantelimon, care ocrotesc biserica din Kastellweg, transformând-o într-un „castel” al sfinților.

După ce oaspeții au fost ospătați cu bucate alese, ca-n poveşti, maestrul Dan Puric i-a invitat pe toţi într-un dans al gândurilor despre firea românilor, despre marii oameni ai istoriei, culturii şi credinței neamului, către o reflecție profundă despre rădăcini şi exil, despre plecări şi reveniri pe pământ românesc, despre curajul, iubirea şi mila care stau deopotrivă în firea şi fapta românului, oriunde ar călători prin lume. În căutarea „esențelor” românești și încredințat de adâncimea întâlnirii care creează Biserica, Dan Puric ne-a adus în fața ochilor minții și inimii pe Vasile Băncilă, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, pe mari duhovnici precum Părintele Iustin Pârvu și Părintele Ioanichie Bălan, Părintele Arsenie Boca și Părintele Rafail Noica. S-au împletit reflecții despre demnitatea românilor și lumina interioară pe care ei o poartă în fața beznelor și „torturilor” istoriei, despre relația românului cu timpul și cu veacul, despre deschiderea spre veșnicie și continuitatea dintre lumea de aici și lumea de dincolo, atât de limpede țăranului român. Peste veacuri, ne-am întâlnit cu Sfântul Constantin Brâncoveanu care, în neclintirea credinței sale în fața suferinței de a „asista” la moartea mucenicească a fiilor săi, întruchipează însăși „condiția noastră”, și cu Maria Brâncoveanu, supusă la rândul ei unei dureri nemăsurate. Dar și cu Principesa Ileana (Maica Alexandra), care răspunde cu „regalitatea regelui” „regalității ţăranului”. Condiția de român s-a creionat ca fiind legată de dimensiunea absolutului, caci românul își poartă relația cu absolutul și atunci când trece peste graniță – astfel, el ia cu sine simțul încreștinat al nemuririi, adică biserica, ca pe o matcă, ca pe o regină a albinelor, și o poartă în orice loc al așezării sale vremelnice în lume. Printre amintiri din viața artistului și relatări cu marii maeștri ai teatrului românesc, discursul a pus în lumină setea de absolut, libertatea care „nu se câștigă, ci se apără”, iubirea care-și tine mereu ațintită privirea spre virtute, precum pasarea calandrinon, umorul care se întâlnește cu aristocrația creștină, scuturând rutina și formalismul, și „geniul” discernământului românesc, atât de necesar în vremuri de „cernere”.

Locul românilor în lume este locul hrănirii lor cu dulceața dumnezeiască, un loc care se deschide spre cale, un „acasă” care se închipuie în mișcare, în dor, într-un pelerinaj spre Împărăție. Biserica de la Berna este un „acasă”, un loc unde pelerinii prind rădăcini în cer.